Alternativă la tutelă: cum schimbă viața persoanelor cu dizabilități luarea deciziilor sprijinite și ce riscuri ascunde aceasta

În SUA, pentru adulții cu particularități mentale care au nevoie de ajutor în navigarea prin situații complexe de viață, sistemul juridic tradițional oferă adesea doar două variante extreme: păstrarea unei autonomii totale, dar uneori copleșitoare, sau instituirea tutelei complete, care, de facto, îi lipsește de drepturile civile fundamentale.

Totuși, într-o serie de țări și regiuni prinde avânt mișcarea pentru implementarea așa-numitei „căi de mijloc” – modelul luării deciziilor sprijinite. Acest mecanism juridic permite unei persoane cu dizabilități să desemneze oficial persoane de încredere dintre rude, prieteni sau specialiști, care o ajută să înțeleagă informațiile, să cântărească opțiunile și să își formuleze propriile alegeri, fără a-i lipsi capacitatea juridică de exercițiu.

Susținătorii acestui model subliniază că luarea deciziilor sprijinite reprezintă un pas fundamental către realizarea dreptului la autodeterminare. În loc să transfere complet controlul asupra finanțelor, asistenței medicale sau locuinței unei terțe persoane, individul rămâne principalul autor al vieții sale. Asistenții desemnați nu iau decizii în locul lui, ci asigură doar accesul la informații într-un format clar, ajută la evaluarea consecințelor și îl acompaniază în relația cu autoritățile publice sau instituțiile financiare. Această abordare nu doar că îmbunătățește calitatea vieții, dar contribuie și la dezvoltarea abilităților de independență, care se atrofiază adesea în condițiile tutelei totale. Cu toate acestea, implementarea acestei practici generează îngrijorări justificate din partea unor apărători ai drepturilor omului și juriști. Criticii indică absența unor mecanisme stricte de control extern, prezente în mod tradițional în instituția clasică a tutelei. Există riscul ca o persoană formal „sprijinitoare” să înceapă să exercite presiuni nelegitime asupra persoanei cu dizabilități, manipulându-i alegerile în scopuri egoiste. O îngrijorare aparte provoacă amenințarea exploatării financiare, deoarece, în absența unui audit regulat din partea instanțelor sau serviciilor sociale, abuzurile pot rămâne neobservate o perioadă îndelungată.

În plus, nu toți oamenii cu tulburări cognitive severe își pot exprima clar voința chiar și cu suport, ceea ce creează conflicte juridice la încheierea contractelor serioase sau la consimțământul pentru intervenții medicale.