Costul îngrijirii neremunerate: cum lipsa serviciilor publice de îngrijire afectează femeile și persoanele cu dizabilități
În Republica Moldova a fost prezentată o nouă Agendă regională de acțiune în domeniul îngrijirii pentru perioada 2026–2030, menită să soluționeze problema uriașului dezechilibru în distribuirea muncii casnice neremunerate.

Femeile petrec de trei ori mai mult timp decât bărbații pentru îngrijirea membrilor familiei, ceea ce le expune direct vulnerabilității economice.
Pentru familiile care au în grijă persoane cu dizabilități, această problemă este deosebit de acută: lipsa serviciilor publice accesibile de îngrijire nu doar că limitează autonomia persoanei cu tulburări de dezvoltare, dar îi obligă și pe mamele sau fiicele acesteia să își sacrifice propria carieră și viitoarele pensii.
La începutul lunii noiembrie, la Chișinău a avut loc un eveniment important de lansare a Agendei de acțiune în domeniul îngrijirii pentru Europa și Asia Centrală, organizat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale împreună cu ONU Femei. Mesajul central al forumului constă în faptul că femeile dedică anual, în medie, 201 zile muncii neremunerate în gospodărie și pentru îngrijirea apropiaților, în timp ce bărbații – doar 63 de zile. Acest dezechilibru are consecințe economice devastatoare, ducând la întreruperea carierei, scăderea veniturilor și, implicit, la pensii extrem de mici pentru femei la bătrânețe. Ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, a subliniat că în spatele acestor cifre reci se află destine umane reale: mame obligate să renunțe la job din cauza lipsei locurilor în grădinițe, fiice care își reduc programul de lucru pentru a ajuta părinții vârstnici și persoane cu dizabilități care nu pot participa plenar la viața comunității din cauza lipsei cronice a asistenței profesionale și a serviciilor de asistent personal.
Experții Organizației Națiunilor Unite observă că schimbările demografice și îmbătrânirea populației transformă această problemă într-una sistemică. Independența unei persoane cu dizabilități depinde direct de existența unui sistem solid de suport, care în prezent cade greu pe umerii femeilor din cadrul familiei. Când serviciile publice nu sunt capabile să asigure o îngrijire calitativă pe termen lung sau servicii de respiro (respiro), femeile absorb acest șoc, sacrificându-și timpul, sănătatea și bunăstarea financiară. Investițiile în sectorul îngrijirii, potrivit estimărilor organizațiilor internaționale, pot nu doar crea milioane de locuri de muncă decente, ci și crește produsul intern brut regional cu trilioane de dolari, deblocând potențialul economic al femeilor.
Ca pași pozitivi la nivel național, au fost evidențiate măsurile de distribuție flexibilă a concediului parental și dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor de vârstă fragedă. Totuși, pentru comunitatea persoanelor cu dizabilități, aceste măsuri sunt insuficiente. Este necesară trecerea de la inițiative punctuale la crearea unui sistem complex, finanțat de stat, de îngrijire pe termen lung. Experiența țărilor vecine, precum Lituania, arată că combinarea schimbării stereotipurilor sociale cu investiții financiare reale în sprijinul familiilor, inclusiv grafice flexibile de lucru și protecția drepturilor la pensie pentru îngrijitorii informali, poate îmbunătăți semnificativ, într-un timp scurt, calitatea vieții atât pentru beneficiarii îngrijirii, cât și pentru cei care o oferă.
Pe cine afectează
«Ловушка неформального ухода» - это суровая реальность, в которой оказываются матери и жены людей с тяжелыми формами инвалидности. Они становятся бесплатными сиделками, медсестрами и социальными работниками в одном лице, не имея права на оплачиваемый отпуск, больничный или формирование полноценной пенсии.





