Eurostat a identificat statele UE cu cei mai slabi indicatori privind calitatea vieții pentru persoanele cu dizabilități

Calitatea vieții cetățenilor cu dizabilități din Uniunea Europeană este determinată direct de locul lor de reședință, transformând garanțiile sociale de bază într-un fel de loterie. Potrivit analizei Eurostat, care a acoperit realitățile economice și cotidiene, într-o serie de state condițiile rămân critice. Cercetătorii au identificat țările cu cei mai slabi indicatori în patru domenii cheie, demonstrând un decalaj colosal între persoanele cu dizabilități și restul populației.

Vulnerabilitatea financiară și riscul de sărăcie

În medie, la nivelul Uniunii Europene, riscului de sărăcie și excluziune socială sunt expuse 28,8% dintre cetățenii cu dizabilități cu vârsta peste 16 ani. Cu toate acestea, în anumite state, acest indicator depășește de mai multe ori valoarea la nivel european. Lituania a înregistrat cel mai prost rezultat absolut, unde jumătate dintre persoanele cu dizabilități, și anume 50,5%, se confruntă cu sărăcia, în timp ce în rândul populației fără dizabilități această pondere este de 21,9%. În grupul cu risc financiar crescut au mai intrat Letonia, cu un indicator de 42,6% față de 18,1% pentru concetățenii fără dizabilități, Bulgaria - 42,3% față de 26,6%, Croația - 39,8% față de 15,6% și România - 37% față de 23,2%.

Imposibilitatea de a acoperi cheltuielile de bază

Capacitatea de a acoperi nevoile esențiale din veniturile disponibile rămâne o problemă acută. Dacă, la nivelul întregului bloc, 9,1% dintre persoanele cu dizabilități și doar 5,2% dintre cetățenii fără dizabilități se confruntă cu astfel de dificultăți, în unele regiuni decalajul atinge proporții catastrofale. Cea mai gravă situație este în Grecia: 46,3% dintre cetățenii cu dizabilități nu își pot asigura cele necesare, în timp ce în rândul concetățenilor fără dizabilități acest indicator este de 32,3%. Închid topul celor mai slabe performanțe Bulgaria, unde 19,4% față de 9,7% nu fac față cheltuielilor, Portugalia - 13,9% față de 6,7%, România - 13,8% față de 7,6% și Spania - 12,4% față de 6,9%.

Deficitul de servicii medicale accesibile

Sistemul de sănătate demonstrează, de asemenea, o inegalitate semnificativă. La nivel general în UE, 4,8% dintre persoanele cu dizabilități raportează nevoi de tratament nesatisfăcute, față de 1,6% în rândul restului populației. Cei mai critici indicatori au fost înregistrați în Grecia, unde 32,9% față de 6,9% nu pot primi asistența necesară. Locuitorii din Finlanda se confruntă cu probleme semnificative în accesul la servicii medicale - 14,7% față de 4%, Letonia - 14,1% față de 4%, Estonia - 12,9% față de 5% și România - 9% față de 1,3%.

Părăsirea timpurie a sistemului educațional

Tinerii cu dizabilități întrerup mult mai frecvent studiile. În 2024, în rândul europenilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu au finalizat programul școlar obligatoriu, ponderea persoanelor cu dizabilități a atins 24,8%, în timp ce pentru colegii lor de generație fără probleme de sănătate acest indicator este de 8%. Lideri în ceea ce privește numărul acestor părăsiri timpurii ale școlii sunt România - 61,6% față de 16,1%, Grecia - 58,8% față de 1,2%, Bulgaria - 54,3% față de 8%, Lituania - 42,5% față de 6% și Ungaria - 41,2% față de 9,5%.

Astfel, locul de reședință în Uniunea Europeană dictează în continuare oportunitățile de bază pentru cetățenii cu dizabilități. Decalajul în nivelul de trai, accesul la servicii medicale și educație, identificat de Forumul European al Dizabilității, necesită soluții sistemice. Atâta timp cât geografia continuă să determine condițiile de supraviețuire, transformând drepturile de bază într-un privilegiu care depinde de traversarea frontierelor naționale.